Carte frumoasă cinste cui te-a scrisÎncet gândită, gingaş cumpănită;Eşti ca o floare, anume înflorităMâinilor mele, care te-au deschis. Eşti ca vioara, singură ce cântălubirea toată pe un fir de păr,Şi paginile tale, adevăr,S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroiŞi zămisleşte marea lui fantomăDe reverie, umbră şi aromă,Şi o pogoară vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare,Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.Carte iubită, fără de folos,Tu nu răspunzi la nicio întrebare.